Mă agăț de-un curcubeu
cu mirese smintite
și devin una cu rugul
ce mă așteaptă.
Sunt topitură de lemn
- banal cerșetor la uși de ceață –
sunt topor cu fier ruginit de însetare.
Mă plânge ghilotina iar
vântul se tânguie lovit de clepsidră.
Mi-e sete!
Dați-mi ceară, să beau,
să chefuiesc, să mă îmbăt,
- ce? n-ați mai văzut petrecere de adio? –
și să-mi cânte felinarul roșu
de la capătul vieții!
Să petrecem!...
până nu adorm
cu gâtul în ștreang…