Lumina și-a așezat umbrele în orbi
i-a luat de mână și i-a pus în gropi
pentru a semnaliza mașinilor
cariile din asfalt
și-a scrijelit pe copaci formele
în ochiul ei necuprins stau toate lucrurile
un foton mi s-a zdrobit de ochelari
și în lumină au apărut fisuri

Întunericul mesteca soarele la cină
ca desert servea frișcă de nori
a dat o raită prin lăuntrul oamenilor depresivi
a răvășit normalitatea ce făcea echilibristică
pe tăișul unei săbii înfipte în carnea sinelui
a defrișat pădurea crescută ca o barbă pe chipul nopții
a prins un copil și i-a despicat candoarea
s-a jucat cu bătrânețea unui moș
până ce aceasta a obosit
și apoi i-a aruncat-o într-un iaz cu pești carnivori fosforescenți
a spart becurile din mințile unor bețivi
și aceștia orbecăiau prin trei spații diferite
și-a introdus ghearele lungi prin visele celor adormiți
și a început să taie subconștientul în șuvițe
din somn a făcut o bilă
cu care a împrăștiat gândurile travestite în ipostazele coșmarului

Dimineața a descoperit întunericul
tolănit în pântecul unei femei gravide
hrănindu-se cu lichidul amniotic
nu mai vroia să plece
îi preda fătului lecțiile haosului

Eu am rezonat cu lumina până la punctul de incandescență.