14.02.2009

Marea,


Tu apă, verde și albastră
Uneori lină, ca o măiastră,
Alteori neagră, dusmănoasă
Magică, nesfârșită, frumoasă.

De mii și mii de ani, întruna
Îți porți, pe cap, a ta cunună,
Același ritm, dictat de lună
Veșnică, pururea, stăpână.


Astrul zilei, îl oglindești
Cu brațe largi, raze, primești,
Nevasta soarelui, tu ești
Dar nu poti, decat, să-l privești.


În mreaja ta, tu ai luat
Pe cel slab, nevinovat,
Cel sărac, sau împărat
Pentru al tău, scump, regat.