mama îmi ștergea ferestrele cu noroi
„viața e grea”
îmi spunea ea
o priveam prin lacrimi sparte

aninam fundițe roz la geam
„ești fată”
îmi spunea
și mi le desfăcea

mi-am luat volănașele și am fugit
mă alerga cu nuiaua în jurul mesei

într-un târziu
amețită
i-am zărit rochița

de atunci
ne împletim codițe
și râzând
ne dăruim fundițe