Sunt doar un sol ce-ar vrea să cearnă
Lumina cald-a florii de cireș,
Și-n bolta rece-am să despic lucarnă,
Să știu că primăvara nu dă greș.

Aș vrea, ca lampagiu, să licăr cerul
Și cu scântei de dor să-l reaprind,
Ce-i stins ori fad să schimb in lerul
de-mi curge re-nvierii în colind.

De-aș fi un econom în galaxie,
Aș ordona, drept jurământ, la ursitori,
Ca sufletelor zbuciumate să le fie
Dat leac, o terapie de fiori.

Dar sunt doar cioplitor umil de slovă,
Și-n rugul ei cu toate mă cuprind;
Profan adun și-n străluciri de novă
De pot o bucurie să v-aprind.

Culegeți, dar, ogorul versuirii,
Descătușând ș-al primăverii rod!