Sub scoarța netedă de zahăr ars,
o inimă rotundă, migdalată,
adună sevă caramelizată
din solul cu nuanțe de vinars.

Pe ramuri, sus, petale spiralate,
gălbui, visând aromă de lămâie,
ciocolatii, cu tentă amăruie,
se-unesc în flori, zâmbind catifelate.

La umbra lui m-așez pe mușchiul moale
de pandișpan însiropat cu rom,
și număr frunze de argint și crom
căzând în lapte și plutind agale.

La orizont se-ntinde uniform
oceanul alb cu undele-i gingașe,
pe val de frișcă gânduri pătimașe
nu mă treziți, lăsați-mă să dorm.