Mi te-ai aprins în sânge ca un vulcan ce crește
Sub un ocean când naște o insulă, de zor.
Tu simți dogoarea-mi caldă cu dor mistuitor
Și când apari, natura din jurul meu zâmbește.

Mai mult nu știu! Norocul prin tine-i schimbător,
Iar timpul prinde aripi, secunda se grăbește;
De-aceea el ne-nalță și sus cu noi plutește,
Nicicum n-avem puterea ca să-l oprim din zbor.

Și ce-am găsit? Că dorul alt dor în el dospește;
O ghindă-n altă ghindă încet se înfiripă;
Iubirea nouă peste o alta veche crește.

Nu știu ce vrem când vraja domnește doar o clipă,
Dar mie-mi pasă dacă cea dragă mă iubește,
Căci n-ar putea iubirea să zboare cu-o aripă.