m-aș fi admirat de tine
cu vorbele atârnând în vânt poate-poate
zi tu nu-i așa? mai ascultă puțin
vreau să-ți măsor auzul între rigorile glasului meu nu contează ideile
vocile mele se repetă într-o puritate a intenției
care te cuprinde spălată de-a gata
eu sunt în sine-mi o curăție a cugetului care te pot
purta în laringele emițând sunete dezbărate de zgură și nepăsare
m-aș fi condensat în tine ca o esență emițătoare de noutățuri moștenite
uite gestul meu e întotdeauna același perfect pentru tine
niciodată greșit
aștept admirarea