agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-29 | |
Neliniștea tremură-n frică.
Sărut pe o iubire plânsă, un echilibru ce se strică Sub o imagine ascunsă. Tu ești o mirare zidită cu grije, Ca o dragoste des pândită de ispite, O floare frumoasă și înaltă pe tije Zdrobită înainte de vreme-n copite. Nici o umbră de copac mai falnic, Nu îți oprește creșterea gingașe, Doar vuietul furtunii năvalnic Și apa furtunii ce sapă ogașe. Aș vrea să fii atât de neatinsă, Încât fecioară să îți naști pruncul, Și să rămâi mirarea mea ne-nvinsă Puternică în floare și-n peduncul. O bucurie surprinsă de trăire, O întâlnire după lungi așteptări Zbatere de moarte și viață, uimire, Ca aproapele pierdut în depărtări, Trecutul să-l gândești ca pe o vină, Din care curge o lume neîmplinită Cu flacara în micșorare de lumină, Purtată-n torțe cu mâner de ebonită. E greu să înțelegi sensul unei vieți Așa de bizar și fara rost în durere Ca o râvnită mărire care apoi îți Aduce trăirea automată, lipsită de părere. Uneori oamenii-ți sunt aproape străini Cu o gândire anostă, neverosimilă, Precum un copac uscat, udat la rădăcini Spre mirarea celorlalți, pătrunși de silă. E o trufie izvorâtă din capul unui abulic Întotdeauna cu neliniști ostile Care nu se mai ferește în public, Doar însingurat ingurgitează pastile. Fericirea creată, moarte din cele albe Cuprinde și sufletul, de inima tristă, Îti fură bănuții de aur din salbe Și totu-i o poveste dintr-o revistă. Nimicul acestei vieți în desfășurare de forțe, Încearcă cu timpul, să învingă, Toamna aceasta cu brumă pe torțe Și iarna care nu mai poate să ningă Ploaia și viscolul pătrund în oase, Ca aerul sub frântele ramuri Se stinge și focu' de vremuri ploioase, Nechează și caii sub propriile hamuri. Lumea se umple mereu de stres, De neliniști și alte amănunte Coboară din ceruri o pâclă ades Care acoperă și vale și munte. E dezordine pe planetă, Anotimpurile nu se disting Dezghețu-l la poluri, scenetă Și speranțele pe rând se sting. Mai bine e să fii un nomad Cu casa pe roți prin lume Cumperi prezentul cu gustul fad. N-ai nici țară, n-ai nici nume. Voi conduceți multe destine, Plini de josnice argumente, Se conduc singure mai bine Cu propriile instrumente Vă roade un orgoliu monstru, Când efectul clar de voință Mai sofisticat ca al vostru, Obține tot prin nazuință.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate