agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1807 .



16 căutări: Monotonie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [niciunul ]

2006-05-16  |     | 



Era o vreme când nu mă simțeam sterp,
Cum mă simt prea des în ultima primăvară.
Îmi amintesc cu un surâs în ochi și unul pe fereastră
Cum ne iubeam feroviar și la distanță
Din personalul Satu Mare- Baia Mare
Cu plecare la ora patru și un sfert.

Ce iubire interesantă, pe nevăzute,
Ca un joc de-a v-ați ascuns,
Eu aici și tu departe.
Era o vară caldă cu dileme
Ce mi le rezolvai doar cu-amăgirea.

Totuși, știindu-te acolo,
Furișată după vreun copac tulburat
De iubirea noastră,
Mă cufundam adânc în cuvinte, nerozii și tot felul de alte căutări,
Îl citeam cu frenezie pe Neruda
Și mă îngânam noaptea fumând cu ochii către stradă,
Gândindu-mă că poate într-o săptămână
O sa ne pitim prin ea pe undeva,
Și o să ne transformăm sărutul nostru imaginar
În unul cosmic, verde și aiurea.

Dar ai fugit,
De ce și unde nu mă întreb,
Era doar drumul tău și nu-l puteam ajunge.
Tot ce-a rămas de-atunci e gol sau eventual prea moale,
Și mă cuprinde tot mai rece adormirea,
Nu mi-au rămas măcar ca o opțiune
Nici tentativa de-a-mi imagina vreun cosmos,
Nici fericirea de-a te ști măcar departe.

Probabil o sa iei acest poem și-o sa te simți frumoasă,
Așa cum ești, și o să râzi cu doruri.
De te-ai gândi, ai știi că-n gară mai așteaptă
Un personal să îți trimit sărutul.
Plecarea lui e poate mai devreme,
Știi, chestiile astea nu-s de mult concrete.
Mă simt atins de o monotonie
Spunându-ți că iubirea încă mai există,
Pe o banchetă dintr-un tren ce pleacă
Spre destinații care poate nu contează,
Sau care n-au contat în gândul tău vreodată.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!