… știi ceva bunul meu prieten
dedus timp din primăveri fecunde
demult nu se mai sculptează în piatră
cu dalta privirilor nesfârșite
prietenii adevărate
și mâna-ți întinsă zgârie sufletul flămând
de sinceritatea întâlnirii cu noi
demult nu se mai sculptează în piatră
ochii ce-și plângeau fericiți
prietenii din noi
în pumnul încleștat strângeam semințe
prelungite dincolo doar de amintiri
demult nu se mai sculptează în piatră
m-am împăcat cu rugina unei dălți
a prieteniei dintre noi

rămasă în tabloul relativ
ca răgaz pe un perete
împietrită sculpturalitate.