agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-18 | |
doar pentru că s-a jucat cu mine au nu doar pentru că
fiindcă a făcut ce știe mai bine cum a vrut ea îmi permit de-mi va permite permițându-mi, iată, să-i spun vreo două moartea nu mă va învinge nici... ooo... dată intrat în acest joc prin grijă intermediată de viață ai parte de program special, concurând cu inamic invincibil (la fel de periculos precum terorismul ori, evoluând, încălzirea globală de nu crezi în ele efectul făcându-și treaba prin ceilalți) dar cu adevărat invizibil viața și-a făcut numărul a deschis ușa, poarta și ți-a dat drumul dar nu ți-a arătat calea (precum orice maestru bun, dealtfel) în arena plină ochi dar mai ales la orice pas de semnele celui ce va învinge întotdeauna: moartea acum a lovit atât de aproape pe cât a putut degustă din nou din vinul sângelui meu miroase durerea care mă cuprinde, savurează își imaginează că va doborâ, mă va lovitură prin lovitură, suferință după suferință ai nevoie de ceva mai mult, mai bun! Durerea nu merge Dincolo morții nu iau nici măcar asta cu ei sau tocmai suferința rămâne izolată finit spre infinită nesfârșită dar mai ales la nesfârșit viața este cea care mă doboară moartea nu are nicio șansă cât timp încearcă să mă sperie doar prin metodele ei în fiecare dată-s doar mai trist, doar mai bun și nu doar prețuind și mai mult pe cei din jurul meu dorindu-mi să fiu mai ales au nu doar să fiu pentru cei care-mi rămân în amintirea celor care nu mai sunt sunt mai bun, din ce în ce ea (moartea) știe și când uită am grijă să-i amintesc trăind cât timp mai sunt în viață, nu va avea șansă în fața mea, nicio șansă cu toate mizeriile pe care mi le face în normalitatea-i standardizată parcă mai mult nu poți, mai bine de atât nu știi să te apropii de mine ai luat ce aveam mai bun jălnicia ta va culmina într-o deșertăciune clasică epuizându-ți amenințările vei lovi în centru slăbiciunea morții în fața vieții va face cândva victima-mi finală atât poți, asta ești pentru că nu poți dovedi superioritatea veșniciei tale prezente mă vei doborâ ca adversar, în loc să mă întreci patetic, demn de milă partener mi-am primit în acest joc competiție care m-a tocat și căreia unii îi spun viață doar cu ajutorul ei, măcinându-mă, putea-mă-vei ajunge cândva la o lungime de gând umbrele tale oglindite în geamuri fumurii acoperite cu motive țărănești peste toate foliile tânjinde trans ori părând titluri nobiliare agățate cu grijă seacă îmi sunt piloni și nu tunuri în ceeace las spre urma mea moartea mă face mai bun viața mă trezește de fiecare dată mai rău mă spăl de greu în fiecare dimineață a unei ere din această viață doar concurând cu moartea, ne țigănim rămân la mintea mea viața mă doboară doar pentru ai ușura morții truda fără satisfacție însă îi va fi opera durerea nu va merge cu mine blestem greu a primit moartea și vesnicia ei îi va fi orizont permanent asistând la uitarea a tot ce există tristeți cumplite trebuie să o conjoare și viață în neviață trebuie să ai, mort să-i fii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate