Un cuvânt
doar un cuvânt
ar fi suficient
să ne mistuie toate anotimpurile
valul mării să-ngenuncheze peștii
lângă buza nisipului
pescărușii
să migreze din cuibul rostuit pe umerii noștri
spulberând cu țipătul lor
oceane întregi de sentimente
ne-ar da uitării mestecenii
sălciile vlăguite de lacrimi
și toată lumea asta
nebună de viață
iar tu
respiri prin mine
spărgându-te în muguri de dragoste
implorându-mi
tăcerea
să-ți acopere trupul cu flori albe de vișini…