agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-28 | |
Sictirită de minutele orei de vârf
cu biciul solar al amiezii, ea trece pe corso grăbită cu mintea aiurea și speranțele înghesuite în buzunarul interior al gecii sale negre de piele, se-aruncă-nainte nebuna, din mers își pune căștile în urechi, impasibil ascultă vocile lumii și strigătul teraselor goale: La muncă! în timp ce scrutează cu tăișul privirilor treze inima de hameleon a metropolei, reclamele ei luminoase care pulsează în ritmul pașilor săi pe panourile cu afișaj electronic. Intră apoi într-o braserie și solicită o ceașcă de cafea tare (cu o concentrație vădit crescută de amar negru și aromă braziliană) și o licoare de culoarea soarelui pe care să scrie că ar conține o cantitate suficientă de ingrediente necesare pentru o viziune optimistă și anume: zahăr, acid citric, arome naturale CO2, substanțe uscate-9gr., 74 Kcal/200gr., termen de valabilitate - 20 de zile însorite; temperatura de păstrare - între 0 și 5 grade Celsius; Îi plătește chelnerului contravaloarea acestui amestec energizant(8 lei-putere), iese afară la braț cu inima-mi (care își ține strâns la piept sângele între palme) și face slalom printre stâlpii de cafenea, îndreptându-se către aripa stângă-a terasei; se-așează la una din mesele ei roșii de plastic, își dă ochii peste cap și capul pe spate, își pune ochelarii negri pe privirea sa și-așa întunecată, își smulge pe urmă flegmatic soarele din febra agoniei și își aprinde o țigară de la mănunchiul lui de raze fumegânde; îl face sul într-un târziu și-l introduce în recipientul de sticlă al ochiului său din umbră, savurându-l îndelung după aceea ca pe-o băutură exotică răcoritoare. Mai dă-o dracului de cafeluță! îi strig eu deodată, în timp ce scrutez cu tăișul privirilor piezișe inima de hameleon a metropolei - nu ne-au mai rămas decât 11 bonuri de masă pentru un cartuș de țigări și câteva cărți cu poeme! Abia după această ispravă, astenia mea de primăvară, vom putea spune și noi (cu o mână pe inimă și cu cealaltă mângâind paloarea vorbitoare-a hârtiei) că ziua a trecut de partea noastră și cu folos pentru umanitate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate