începuseră să cadă note dintr-un portativ
și s-au strâns pe dunga zării într-o bilă de motiv
de rostogoliri pe scară în amurg târziu de seară

din povestea albastră stau vise să se nască
prin cânt peninsular voi părăsi azi țărmul
și-n banda cu o față mă voi opri la zar
să fac din el rotundul
perfect și
fără centru...

plopul s-a făcut că ninge cu semințe strânse-n puf
vestind zilele senine de pe insula cu stuf
luna a ieșit nebuna să privească după nor
cum te strâng la mine-n brațe pe cărare-n rodador

când din șoaptele iubirii curge-un susur de izvor
trag adânc fumul din pipă și mă fac pe dată nor
care rătăcesc albastru pe tot cerul străveziu
căutând să ud grădina unde-i trandafirul viu

doar tu știi că nu-i poveste și că focul viu e foșnet
și că-n fumul meu de pipă e un dor încins de trăsnet
și mai știi să urci cărarea pe o insulă cu stuf
îmbătându-mă cu tine apăsându-te-n năduf

curg izvoarele pe munte și pe tâmpla mea albită
stau broboanele de rouă și din sfera ei știrbită
fac un zar cu care jocul stă-ntr-o dungă de azur
mă adun între siberii afluenților amur

știi tu oare cum e-n mine ce cascadă stă să urle
cum stau lupii lângă stână să jertfească zeci de turme
sau tu crezi că-i doar capriciu dintr-un viciu de-nceput
pe un portativ din cântul pe un pergament din scut

las acum un punct să cadă pe finalul dintr-un vers
și încalec inorogul rătăcind prin Univers.


Constanța, 4 mai, 2009
(pentru aniversarea lui 6 mai 1967 din peninsula rodador)