s-ajung să tulbur crestele
neodihna cuvântului
foamea fură gândului sarea
sap în adânc
dincolo de stalactite bate inima
nu mai dorm de când nu se-ntâmplă ceva
sunt la vânătoare
m-a ațâțat o căprioară de rouă
latră o sută de câini fără dinți
și cărările poartă voci și pete de sânge
urme de vânt
drumuri de lume nouă
flutur batiste cu care atât de departe
vă urc
câtă vreme mai zboară
cât pasu-necat în migrații de flori
plutește-n capcana de aur molatec
întinsă de vară