Mă desparte de tine doar o singură zi
Și puținul ce-a fost risipit în cuvinte,
Care este capabil a clinti, a trezi,
O lumină pe frunte, din ceruri, din minte.

Dar din ochi dacă-mi dai, sfârtecând o privire,
Mai aproape vei fi cu un ceas, poate două
Și-aș putea să mai trec un inel pentru-un mire,
Să desfac dinspre munți nori ce mor când se plouă.

Mă despart pentru tine în trecutul de ieri
Sau în ziua ce vine răscolind primăveri,
Sau în ziua de azi care-și caută lotul
În pădurea de brazi, unde cerul e totul.

Mă despart și mă-mpart într-o firavă clipă
Să te poată găsi visul meu care tace,
Să mă scape de lut nori ce mor în risipă,
Să mă facă mărunt o scânteie ce zace.