Aruncă-mă ploii, la vreme de pândă,
Și umbletul clipei în stampe-l ascunde;
Mi-e noaptea eternă bolnavă, flămândă
De pâcle lovind în dairele, imunde.

Aruncă-mă ploii, când iarba amară
În pragul fântânii își trópotă glezna;
Mi-e noaptea vândută, luceferi de seară
Or arde-n vitralii de-a pururea bezna.

Aruncă-mă ploii, din ciutura plină,
Oi bea pe-ndelete, senină, vâltoarea;
Mi-e noaptea mâhnită, salmastră, glicină,
Pe câmpul cu vulturi nu-i joc de-a ninsoarea...

Aruncă-mă ploii, la vreme de pândă,
Mi-e noaptea eternă bolnavă, flămândă.