Niciodată noaptea nu a fost așa
Așa nu a fost niciodată noaptea
Nu a fost așa noaptea niciodată

Bucăți de întuneric
se rostogolesc prin geamul deschis
ca piesele de lego
cu minisuflete
și minicreiere
de plastic.

Lumina neagră iese de sub covor
și urcă pană la filamentul becului
în formă de stea

Vreau să stai cu mine
șșșșș
să ne urce prin nări
în senzații de deja-vu.
Hai să stăm aici jos lângă dulap
să se faca negru de tot ca pe fundul oceanului
să nu mai știm
care e mâna mea
care e umărul tău
care e părul tău
și care sunt pleoapele mele.