liubocika și-a cumpărat o bicicletă roz
și-acum pedalează pedalează
ce mândră e când are în față doar aerul rarefiat
mirosind a tămâie sau a izmă creață


se fâstâcește în fața hanului de la cuibul cu sori
bicicleta face o piruetă o trântește în șanț
și-atunci mii de păsărele verzi îi cântă la ureche
harmonii plăcute auzului
o fac să uite durerea din genunchiul julit


o fi deliromania sau halucinogia
se-ntreabă ochioasa
ia să intru să cer un vinars
uf ce mă doare
vânătaia parcă are formă de stea
și păsările astea ale dracu'
se tooot rotesc în jurul meu
de parcă n-aș ști unde este intrarea


înăuntru orchestra luase pauză de masă
liubocika vede un loc liber la fereastră
se așază citește meniul
un gorobete matolit o fixează cu ochi de muștar


deliromania reîncepe cântatul
sunetele gravitează prin creier
mușcă din i din e din a


(să spunem că totul poate continua
dar de la pupitru maestrul ne roagă
să punem la final etc.)


ce mai știm e că filmul nu se mai rupea
doar bicicleta liubocikăi
dispăruse ca prin farmec
de parcă nici n-ar fi existat
vreodată

(din vol. "Singurătatea unui sunet")