MAI BINE SA-MI CREASCA AZI ARIPI



Ma-nec in cuvinte desarte
O lume se zbate nebuna,
Mi-i ochiul val –marii –departe
Ce razbate din bulgari de hruma.

Ma trec rand –fiorii –cutite,
Si calc peste stelele toate,
Ochii-mi –fecioare despletite-,
Inclestati,deschide-s-or poate

Sa simta cum norii tresalta,
Cum ploaia se vaita –clepsidra-,
Cum bolta-i aproape de-nalta,
Mai simta iar iarna torida.

Mai calca azi suflet flamand
Minutele prea incarcate,
Tacere tacerii cernand
In vase de lut presarate.

Azi ceasul se revolta-n perete
Si vantul adie tomnatic,
Pe pleoape sa-si puna pecete
Paseste minutarul stagmatic.

Mai bine ma nasc a doua oara,
Nu-mi mai cearna ai mei ani prin sita,
Mi-i cerul si fulg si povara
Iar marea prea verde ma minta.


Mai bine sa ard peste ape,
Sa ma sting peste vise in noapte,
Mai bine in mare de soapte
Decat pe cerul cuvintelor moarte.

De-as cere hotarul ne-firii,
As cere hotarul de patimi,
Decat sa ma-nchin nemuririi
Mai bine sa-mi creasca azi aripi.

Decat sa pier batrana,fara de numire,
Fara sa simt secunda –condeiul ca-mi anini,
Mai bine doar un ceas de versuire
Si-apoi sa-mi creasca mari aripi.