Știu singur, știu numai eu
Ce fost și ce este în sufletul meu
Durerea mea este destul de mare
De tine băiatul meu mă doare

Simt că pe inimă mă apasă
Și totuși nu mă lasă
Simt o durere înăuntrul meu
Căci fără tine este foarte greu

Această rană este foarte adâncă
Eu sufăr mereu și sufăr încă
Pe această lume cât voi mai sta
Nu știu dacă se va cicatriza

In viață tu cu mine cât ai fost
Pentru mine a avut un rost
Acum de când tu ai plecat
Pentru mine totul s-a terminat.

Din lumea asta nimic nu piere
Fără regrete, lacrimi și durere
Pentru unii durerea este așa de mare
Că nu se poate compara cu oricare.

Eu nu m-am gândit vreodată
Să ajung unde am ajuns iată
Să îngrop pe băiatul meu
Și să rămân singur eu.

Aș vrea să țip, să strig și iar și iar
Dar totul ar fi în zadar
Nimic din toate acestea nu au rost
Nu se mai poate face nimic din tot ce-a fost.

Tu ai plecat atunci la plimbare
Dar nu te-ai gândit oare
Că s-ar putea întâmpla vreodată
Să nu te mai întorci acasă niciodată.

Cum Dumnezeu s-a îndurat
De așa o floare ca tine a luat
Cel puțin nu te-a mai lăsat
Câțiva ani să te fi distrat.

Să guști din viață puțin câte puțin
Să vezi cum anii tinereții vin
Așa cum noi toți am trecut
Prin viață să treci și tu, eu aș fi vrut.

Acum când pe 28.X.2000 ar fi trebuit
Tu 19 ani ai fi împlinit
Dar tu nu ai mai apucat
Fiindcă în urmă cu 3 luni și 20 de zile te-am înmormântat.

Dacă din întâmplare poate
Foștii colegi, prieteni, amici ș.a.m.d.
Care nu au fost la înmormântare
Vor să vină la tine cu o floare sau o lumânare.

Ei nu știu, cum și că s-a întâmplat
Cum și unde ești înmormântat
De aceea în rândurile următoare
Dau detalii să înțeleagă fiecare

Atunci când te-am înmormântat
In Cimitirul Mihai Bravu te-am băgat
Locul 24 rândul 73
In parcela cu numărul 3.

Dacă vreodată un băiat, o fată sau altcineva
Vor să ajungă la tine cândva
Ciitind această carte, sigur ei vor ști
La tine atunci când vor veni.

Îmi amintesc și acum foarte bine
Toate momentele cum te-am crescut pe tine
Cum după schimbul III acasă eu veneam
Obosit și nedormit grijă de tine aveam.

Atunci când erai mic și bolnav ai fost
O babă injecții îți făcea, dar nu fără rost
Tu seringa când o vedeai
De gâtul meu tu te apucai.

Strigai și plângeai așa de tare
Ia-mă tăticule că mă doare
Ia-mă tăticule nu mă lăsa
Să-mi facă injecții baba.

Mi-a fost milă de tine foarte mult
De fiecare dată te-am crezut
Chiar și atunci când s-a întâmplat
Când criminalul viața ți-a luat.

Mai înainte de grădinițâ
Arătai ca o fetiță
Am și acum pozele stil agendă a ta
O deschid mereu și mă uit la ea.

La școala nr.21 din Ploiești tu ai învățat
In cei opt ani până generala ai terminat
Când clasa a V-a ai terminat în a VI-a ai intrat
Atunci mama ta a plecat.

La profesională examen ai dat
Si cu notă mare ai intrat
Trei ani de zile ai învățat
Până ce profesionala ai terminat.

Tu cu o meserie și o diplomă te-ai ales
Aceste roade le-ai cules
Și totuși nu te-ai lăsat
Examen la liceu ai dat pe care l-ai luat.

La discotecă tu când plecai
Cu verișoarele tale te duceai
La Apostolache, Mireș și Sofronia
La Păulești și în Ploiești la Diva.

Tu de la liceu când te întorceai
Foarte grijuliu tu erai
Pe Lili colega ta de bancă o conduceai
Si strada la stopuri pe Mihai Bravu o traversai.

Tu procedai mereu așa
Ei să nu i se întâmple ceva
Dar iată cum ai procedat
Că tocmai ție ce ți s-a întâmplat.

La discotecă nu te mai duci
Nici la liceu nu te mai duci
Tu stai acum acolo unde ești
Stai și putrezești.

La tine la mormânt vin zilnic
Prieteni, colegi, băieți și fete
Până și prâslea cel mai mic din bloc
Vin cu toții la un loc.

Acest Vali roșcovan deși a împlinit un an
Chiar de nu vorbește el prea bine
Cu mama lui sau cu altcineva
Vine și el totuși la mormânt la tine.

Iată o dovadă încă o dată
Simpatia pe care toți ți-o poartă
Respectul pe care tu l-ai avut
A contat foarte mult.

Iată ce-ai lăsat și toți ce sunt
Câte inimi tu ai frânt
Pe acest pământ
Iar eu, cum am fost și acum cum sunt.

Sunt ca o epavă uitată
Undeva la țărm ancorată
Diferența este că eu sunt pe pământ
Vin zilnic la tine la mormânt.

Toți care vin zilnic la tine
Mai mult de atât ce pot vedea mai bine
Un mormânt, o bordură și poza ta pe cruce
Deși era mai bine viu să te vadă ei pe tine.

Vin cu toții și tot vin mereu
Să le treacă de dorul tău
Vin fiindcă te-au iubit
Și cu toții te-au îndrăgit.

Vine fiecare cu o floare
Sau să aprindă o lumânare
Așa vin și eu zilnic băiatul meu
Să aprind lumânări la tine la mormânt mereu.

Acum când verișorul tău Marian a venit
Pe mine singur acasă m-a găsit
Armata el a terminat
Si la vatră s-a lăsat.

Acum de când patru luni au trecut
La trei luni parastas ți-am făcut
Felinarul la cimitir nu l-am montat
Fiindcă nu este gata confecționat.

Stau zilnic și plâng mereu
Simt că mă topesc de dorul tău
Nemaiputând eu n-am rezistat
Și în spital trei săptămâni am fost internat.

Mi-am exprimat dorința la mama ta odată
Să-mi aducă și mie pe frățiorul tău vreodată
A procedat cu mine cum a procedat cu tine
Zicând că deocamdată nu se poate.

Dar sper că Dumnezeu a văzut
Ceea ce mama ta a făcut
Să nu creadă că este bine
Ce a făcut cu tine și cu mine.

Doamne te rog mai dă-mi putere
Și ține-mă în viață încă o vreme
Să termin această carte, dacă se poate
Și apoi te rog să faci dreptate.

Dacă în lumea asta noroc n-am avut
Singur fără cei doi copii dragi ce i-am avut
De ce să mă chinuiesc și să sufăr pe pământ
Mai bine alături de băiatul meu în mormânt.