Un negru siniliu,
Și-un cald de vară,
Au scânteiat a viu
Pentru a cita oara.

Din chipul tău,
Și basmul fără nume,
Am ticluit un zeu
Și l-am numit minune.

De la poteca vieții
Þi-aș onora un fir,
Cu zâmbet în expresii
Sa-mi dărui, sa admir.

Rătăcite-s clipele
Și asfințitele impare,
Un lacăt tine zilele
Și visele a soare.

Am invada pustiul
Și l-am stropi cu ceată,
Iar stropii fericirii
Ar prinde chip și viată.

Primăvara-mi închină
O lupa de ego și tu,
Deși văntu-mi șoptește
Un e sau poate nu.