Cine a spus
ca suntem gata
sa încheiem lucrarea
Domnului?


Plângerile sunt plecate,
nimeni nu așteaptă răspuns
doar visele
se tratează cu neurotonice
pentru ținere de minte
și nimic mai mult.
Începe ziua
cu amendamente la codul penal
al sentimentelor frustrate
de alunecarea noastră în timp
fără întoarcerea promisă.
Gândurile se opresc la concept
pe care nu-l mai dezbat,
ar fi cu totul neverosimil
să închizi ceva în altceva
când nu mai există granițe în natură
în spirit nici atât.

Apoi se termina totul flexibil
în pustiul absurd
al existentei noastre,
într-o clipă de neatenție a creatorului
mirat de nesfârșitul operei sale
și chiar de nesfârșitul său
sfârșitul nostru chiar nu mai contează
e atât de infim.