când fugi pentru tine se nasc oameni
căutând povești cu poeți
niciodată altfel
spui da și nu mai e loc de vise
câtă simplitate
ocultată de timp

***

lăuntric ochii lumii te pipăie
nefericitule
și nu mai știi cine ești
fir de iarbă sau piatră
singurătatea de dincolo de punct
îi dai șip cu alte cuvinte
cu degetele chircite
și cauți în dansul formei
ochiul tău fără formă
nu vrei să fii aici

***

ai atât de multe lucruri de făcut
încât mai bine pleacă
ori vorbește pe rând cu ai tăi
e de ajuns ei nu sunt așa nu sunt
locuri de odihnă
în care poți sta nemișcat
așteptând ploaia

***