stau si ma plictisesc
pe geam eu ma privesc
si pe loc ma indragostesc
de acel baiat pe care-l doresc
e acolo langa mine
si parca vrea a spune cateva cuvinte
dar inima mea s-a plictisit a-l vedea cum minte
si ca o fata cuminte iau aminte
la cemi aduc aminte sa-mi fi trecut prin minte
sufletui un mare nesimtit
el vorbe ucigatoare mi-a soptit
si in ochi m-a privit pana io m-am ofilit
as fi ras in hohote,as fi zambitdar
am amortit de la atatea masti de privit
m-am sucit pana m-am plictisit
sa urasc pe cel ce las fi iubit
imi pare rau ca trebuie sa plece din viata mea
dar asta e o alta poeste ,una mai grea
e prea complicata ca sa fie citata
dintro carte rasfirata de mult ea uitata
cu lacrimi multe completata

ar fi fost frumos daca nu m-as fi intors
si din inima l-as fi scos undeva d-o umbra sa-l cos
sa nu mai vada rasaritul sa nu mai simta apusul
sa inceapa sa-mi impleteasca tot nespusul
cu spusul si sa-mi dea raspunsul
la o intrebare foarte simpla dar cu un raspuns greu
ma urasti sau pentru tine o sa contez mereu
ma doresti sau o sa ma minti dinou?

dar sa terminat timpul ce nea fost dat
pentru tine nu stiu cat a contat dar pe mine ma marcat
frunzele ce au cazut nam stiut sa le strang
dar stang amintiri ce l plang
ca un dusman iti raspund crud
asta nu e minciuna e un adevar crunt