cred că totul se sfârșește aici,
printre formele de satin ale umbrelor,
în nuanțe răsfrânte de gri

culorile reci îmi spintecă irisul,
din el țâșnesc pașii tăi fără urme

am frământat în palme arome de frunze uscate,
din mătasea ierbii crude am crescut apoi
și am erupt în ramuri virgine

într-un târziu tu m-ai cules din dantela de verde însorit

mână în mână, pășind amândoi pe o rază,
am învățat prabușirea-n destin

astăzi clipa rătăcește prin nori

mi-e dor de devreme, mi-e sete de târziu
și mi-e carnea impregnată de timp

în noi s-a cuibărit uimirea

îmi plâng umbre prin pădurea de spini