Cap.I Mi-am ferecat buzele,
Intunecat privirea,
Inclestat mainile,
Dezmembrat gandurile
In mii de franturi
Ce n-au voie
Sa cada
Unele langa altele.
Am ras, am plans,
Am plecat.
Eram altceva...
Nu mai eram!
Nu ma mai stiu,
Dar ma caut
Ca si cum
Mi-aduc aminte.
Nu mai exista
Nici un unghi
Deschis
Catre mine,
Toate drumurile
Duc...
Departe.
Am privirea
Fixista
A lui Iuda,
Dupa ce a vandut
Absolutul.
N-am scuze,
Argument,
Destinatie...
Doar plec!
Se spune
C-as fi inceput
Sa descopar!

Cap.II Mi te-ai germinat
In geam
Si-n sticlirile-i
Ce gem...
Tu, ratiune
Ciobita-n colturi
Ce zac
A purgatoriu.
Si ma astepti
Sa-ti deschid!
Ai ramas pictata
In sticla
De cand te-am chemat
Sa-mi canti
Descifrarea
Si-am masacrat
Cuvintele
Si ideile
Nepatrunse,
Cu a ta cheie
De tabla
Zimtata;
Dar te-am gonit
Caci nu-mi mai surade
Realismul.
E stirb,
Rade fortat
Si-n gropitele-i
Din obraji
Se-ncresteaza
Barbarismul
"a cunoaste"!
Nu pleci?
Geamgii asteapta
Sa-ti franga
Cununa
De intelesuri
Si vasta-ti reflexie
De cuget.
Nu plange,
Nu voi ramane
Copil,
Caci mi-ai ciocnit
In fereastra
Cu gheara
Spurcarii.
Sa ne duelam?
Haa!
Vei invinge...
Atat timp
Cat inca fierbe
In mine
Dorinta
De a simti!