ÃŽn mânã tin sapte nopti
Câte una pentru fiecare zi din viata mea
ÃŽn ochi am sapte sori
Câte unul pentru fiecare eu
În gând am sapte poezii
Una pentru fiecare viatã
Si sase morti pentru fiecare gând
Ce se duce într-o poezie

O pasãre înaltã
ÃŽmi aduce solemna solie
ÃŽntr-un ceas de cer senin
Vesnic în fiecare moment viu
Pe care mi-l pot reaminti
Si îmi aratã drumul
Semn cã trebuie sã plec
În zborul ei înalt
Pe cerul verii încremenite
În acel ceas însorit
Atât de familiar
Cã pare desprins dintr-o lume mai bunã
Mai luminoasã
Si mult mai linistitã
Simt în pieptul meu
Emotiile ce mor
Si sentimentele ce împietresc
Pãrul îmi încãrunteste în nemiscare
ÃŽn ruga unicã a acelui moment
O,pasãre înaltã a rugãciunii
Ia-mã în zborul tãu !