te apropii alegi o margine de acolo privești
cum punctul iese din sine și umple decorul
- nașterea lui dă lucrurilor o anume simplitate
și dintr-odată totul e altcumva
frica nu mai apasă pe ou
pasărea își găsește sprijin pe ape
o mînă străină te ia și te plimbă prin cioburi
învață să pierzi cu voluptate pare a spune
capul cocoșului întinzîndu-se lacom peste fereastră
e-atîta liniște că auzi rîmele tîrîndu-se pe sub casă
ți-e frică descoperi
o asimetrie ciudată între jumătățile mărului
și doar firul de sînge ce-ți curge din deget
te mai ține treaz.