** ploaie de stele,
pe urma clipei fugare:
Dino Campara.

** ultima febră a timpului vechi
înfiorează
salcia.


** arsă,
himera
se retrage-n turnurile orașului.

** îndepărtalele ceruri,
umbre fugare
merg fără sens.

** dusă de soartă
caracatița nopții
leagănă tăcerea.

** din ochii stelelor
izvoare tăcute
albesc stâncile

** de sus, te miri:
cât de mică-i lumea-n mâinile tale!

** cuvinte
mor
pe
buzele
înroșite
ale
depărtărilor.

** flacăra
purpurie
mistuie
rămășitele
soarelui.

** leoaică
cu
coama
neagră
sfâșie
gazela
amurgului

** din
sânul
infinitului
crește
pomul
cu
fructe
de
lumină.



** leii
pe
cornișă-
ascultă
șansoneta
amurgului.

** pe
frunte:
sărutul
depărtărilor,
înroșit
de
auroră.


** destinul
tatuează
biografii
pe
carapacea
scoicilor.

** murmurând
descântece,
luna
sădește
crini
albastri-n

mare.



** pulsația
umbrei
sparge
ecoul
în
mii
de
râsete


** ridică
fruntea
spre
miile
de
ochi
binevoitori
din
cer!


**întoarce **** mă
cheia ****** plec
sufletului***** în
să ****** fața
intre**** tăcerii
lumina *** cu
blajină! *** apele
********** singuratice.
.

**licurici- ** **destrămată
un********** de
punct******* plânsul
de ******** ceții:
lumină ***** întruparea
și ********* visului
speranță-n ****** matinal

valtoare********
vieții.



** la *** **** întepărtat
căpătâiul *** orizont
stelelor *** înconjoară
măicuța *** catedrala
îngenuncheată *** cunoașterii
se ***
roagă. ***


** pe
stâncă,
întind
mâinile
să
culeg
ciorchini
de luceferi.

** cu
alge-n
păr
și
salbă
de
scoici
la
gât,
luna
se
scaldă.

** chemare din locuința nimicului:
clipa-ngheață.

** norul ia trup din
nepotolitele plânsete
ale durerii.

** vârtej de lumină:
sufletul plecat
se întoarce la matcă.

** rugăciune adâncă-
drum scânteietor
șerpuind printre stele.

** petale albe ale dragostei
din
cristalul de stâncă.

** licărire de bucurie:
cântă suflete,
zboară suflete!