păsări negre pe șina de tren...
floarea morții crucificată
celor patru zări
și sufletul bătut în cuie
încă mai zboară
cu șoimul de munte

de cînd s-a așezat moartea
peste lumea șoaptelor
cuvintele rămîn neculese
și ne înnegrim aripa de înger

de mereu vine cerul
într-un amestec fără culori
caut stridii sub coastele lui
deși nu știu ce voi găsi

obosit să mai zboare,
sufletul, își va ajunge
fratele din urmă
suind
pe umărul păsării negre...