Mă uit la zâmbetul
pe care îl împrăștie fiecărui înger în parte,
cu brațele răstignite și picioarele desfăcute,
generos, tandru, fără ipoteze despre cel care
te-a alungat din viață
pentru că i-ai "furat" nevoia de sine,

îți caut respirația milimetru cu milimetru
pe fiecare geana e câte un orfan
ca un Hrist trist că lumea e o baladă
doar pentru greieri și bebeluși "uitați"
în brațele unor mame cu dare de seamă
despre cum și cât
e de lung Cerul,

fiecare privire a ta e dovada vie
că nu m-am născut în zadar,
eu sunt fiindca exiști tu
ce act de identitate mai vreți?

tu ești coloana vie a fiecărei stele
în zadar se înghesuiesc fluturii să-ți caute
în palmă,
ei nu știu că toate liniile duc în veșnicie,
ochii tăi împrumutați din cer.