răstorni cana, în locul zarurilor
golul din ea cade peste tine și te strivește
( acest final intrigă chibiții… )
treci podul apele cresc ceva straniu
ca și cum dinții ar pluti nefolositori
undeva înaintea mușcăturii

intri brusc pendulul te lovește în cap
e ora cînd oameni și animale se iubesc în dezordine
pe pat o femeie – în haos
desfășori spirala ei otrăvită
apasă pe degete fiecare lucru atins
parcă ar vrea să-și ia înapoi sufletul

tu aștepți într-un colț iertarea.