Tu dormi cît timp eu fumez o țigară
în somn ți se destramă ciorapii
nu accepți alții noi
spui că lucrurile fără trecut sunt viclene
ca și oamenii. Am să-ți scriu o scrisoare
s-o citești și să mori
lîngă paharul cu apă din care
fură floarea cu ochii
imaginează-ți un priveghi de scaune
o tăcere albă cu dinți de copil
iubește-mă și tu măcar o dată
arde-te în piața orașului fii grămadă de frunze
fă-mă să cred că ești nebună
bate-mi firul tău de păr în talpă, femeie,
toată noaptea am aruncat cu pietre în tine
și fiul nostru tot s-a născut…