Dacă despărțim blestemele în silabe,
Nici nu le mai deosebim
De sunetele unor binecuvântări,
De îngânările rugăciunilor.
„Bar de zi Mimoza”, nou nouț,
Stă falnic la stradă
În fața bisericii scunde;
Bătrână relicvă de dincolo de timp.
Elevii de-alături
Vizitează ambele stabilimente;
Fiecare după cum îl îndeamnă
Resorturile interioare.
Barmanul, ca Prâslea cel Voinic,
Transpiră alergând pe la mese.
Preotul cască de plictiseală.
Silabele se amestecă la întâmplare.
Până la urmă
Nu mai înțelege nimeni, nimic.

Dan David, Los Angeles, 08-20-2005.