dis-de-dimineață
mi se înșurubează colțul de sus al odăii
în pântec
visez îmi zic nu mă doare cu adevărat
și-mi întorc din nou respirația
la capătul drumului
între timp îmi apar pustule
pline ochi cu silabe dospite
pe față
se sparg cleios
mi se umplu pernele cu zeamă
sunete grase îmi intră în urechi
colcăind
visez imi zic
și vomit limbi paroase de ornic

răsăritul
clipocește ca un șir de saboți
târșâiți
prin canalul de scurgere
ziua își scutură obscen
cearșaful de scame