nici nu mai știu
cât mi-e de lungă seara
mă simt pustiu
(închisă-i călimara)
aștept sperând
o vorbă ce nu vine
și-adorm visând
visându-te pe tine
mi-e somnul greu
și presărat de rele
tresar mereu
și iar m-afund în ele
cuprins de frig
în noaptea tot mai rece
prin gânduri strig
o umbră care trece
nălucă-i doar
lumina albei lune
ce în zadar
încearcă să mă-mbune
când mă trezesc
îmi sunt departe zorii
și netezesc
o filă a scrisorii
ce-ncep să scriu
(deschisă-i călimara):

nici nu mai știu
cât mi-e de lungă seara ...