acum știu dacă mișc un genunchi îți amintești ziua
când erai obosit așteptai pe altcineva
sub ochii mei treceau orele insuportabil de lent
îți vorbeam cu voce neagră
să crezi că aici se face dragoste discontinuu
două trupuri amestecate unul în celălalt
neîngăduind nici măcar o concesie

taci cu nuanțe de vid eu zgâlțâi iar viața ta
vizibilă și neinteresantă

sunt atât de absentă mă vezi perfect
în negativ am aliură de fecioară
râvnită inadmisibil de trecătorii bezmetici

alerg pe străzi din ce în ce mai înguste
în iulie ploile au gust de asfalt
cobor prin ele căutând numele tău în sens invers

tu sprijini o umbră nu mă lași să deschid pleoapele
sub care te ascunzi ca un melc
te plouă în mine

sunt deja un pod suspendat