Ma dor zilele intinse din tendon.
Ma dor diminetile lensese cu dureri de cap,
si serile goale.
Ma dor gandurile apasate pe ochii inchisi
Ma dor valurile ce mi se zbat violent in timpan,
Timpul tot mai scurt ma doare incet,
Ticaind.
Un chin, surd, pulsatoriu imi acopera toate durerile.
Fiecare atingere imi sulbera echilibrul.

Pentru ce?

Pentru caderea dramatizata a fiecarui strop de roua
Pentru fata de masa patata ce se scurge odata cu mine.
Pentru podeaua pe care pasii nu mai stiu sa danseze
Pentru patul plin de ghimpi
Si nesomnul inclestat in nervii mei.
Pentru venele obosite de atata sange.
Prea mult sange.
Se scurge in si din mine, ca dintr-o imensa inima
Plictisita sa tot bata.
Sperand ca cineva va pulsa pentru mine.