agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-07-15 | |
Zâmbesc atunci când tu mă chemi
de dincolo de viața asta aparentă și plâng atunci când mă gândesc că zeii mi te-au luat din astă viață aparentă. În visul meu n-ai mai venit demult; în reverie doar străjerii mi te mai aduc; privesc la stele, în lumina plinei luni și mă gândesc la cât mi se părea de bine. La sânul tău probabil mă strângeai, când demonii cei răi târcoale îmi dădeau și inima îți auzeam de viață cum îți bate; acum s-a stins… treci mai departe… Atunci când singur sunt, te simt cum, de departe, încerci să mă hrănești; de dincolo de piatra funerară îmi zâmbești; mă vreau la tine, însă încă sunt. Tu, mamă hrănitoare, Universu-l faci într-o secundă, o văpaie, iar când nebun mi-e sufletul rănit, cu sânge îl amesteci iarăși în copaie; îl faci atât de mic, nedespărțind nici viața tristă și nici moartea; în fiu de lut fierul încins răcești și Universu-l condensezi pe-o piatră. Dai nașterea-mpletită cu blestemul și niciodată sufletul nu-ți iei din vise efemere, în mijloc de noapte, te pierzi ca o medină-n locul tău. Vreau să te văd. Ce dor îmi e de tine! Și vreau să-ți simt duioasa șoaptă la ureche, privindu-mă în ochi, acum, ca pe-un copil, râzând, cu sfaturi să mă-ndemni fără pereche… Alma mater mi-ai spus că-mi ești; te simt tot alma mater, chiar de pământul-alma mater te-a-nghițit, mereu tot alma mater ești…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate