Sufletul meu zace drogat
De noxele gândirii voastre
Ce mi le aruncați cu o senilă prostie
Și c-un chip de blondă beată...

Încerc să-l adun de pe jos
Din putredul gunoi al gândirii,
Să luptăm vitejește cu timpul și trupul
Ce se-ncăpățânează să-mbătrânească prea timpuriu.

Vă credeți perfecți și-nfloritori...
Dar sunteți epave vopsite!
Doar niște biete, palide stafide
Pe care oglinda le minte...

Mi-e milă de voi, ființe
Expuse într-un muzeu al zadarului,
Ce trăiți printr-un trup ce se vinde;
Sunteți bunuri de larg consum!

Vă las în lumea voastră seacă
De pești pe uscat și ochi de nisip,
V-arunc subtil pălăria
Căci de la voi nu pot lua nimic...