nu-mi pasă de moarte – pe spirale
lungi de apă voi cădea în alt cer

viața e moneda cu care plătești
să treci rîul

se face seară
cheagul de sînge al soarelui
e tras sub o apă nevăzută

începe sfîrșitul

degeaba plîngi,
femeie,

tu,

firidă în care dumenezeu
îmi va păstra,
neatins,
sufletul.