Ei bine...
Cu mult timp în urmă, mi-ai luat ceva.
Unicul lucru pe care l-am vrut cu adevărat.

Acum stii cum e.
Inima moare de moarte înceată...
Pierzând sperantele precum frunzele...


Până ce,
Într-o zi, nu mai rămâne nici una...
Nici o sperantă, nimic nu mai rămâne.


Ochii îi sunt ca adâncul apei...
Restul e în umbră, restul e secret.
Nu poate fi numită asta fericire ?
Nu,nu poate fi!


La urma urmei, acestea nu-s decat memorii...
Ale unui inimi singure si triste,
Nu ale unei demon,nici ale unei zane...
Acestea sunt doar niste memorii!

Memorii ale unei baiat.