agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-03-14 | |
Iatã-ne ajunsi aici unde gândurile cad ca pielea arsã
Unde iluziile se nasc din aburi misteriosi ridicati de pe morminte adormite Si ne înconjoarã ochii Este tãrâmul faraonului placid,tãcut si gentil Ce poartã o floare sângerie în mâna stângã Si un sarpe negru si umed în mâna dreaptã Aici ai ajuns fugind,respirând adânc si des În încercarea disperatã de a-ti trimite sufletul într-un loc mai bun Te rugãm sã iei parte la procesiunea noastrã Esti ultima ta sansã,ultima noastrã sperantã Aruncã-ti blana de leu de pe umeri Si pãseste în aburii extazului Nu-ti vrem carnea,suntem însetati de cãldura mintii tale umede Îngenuncheazã în fata stãpânului lumii în care visele nu pot pãtrunde Apleacã-ti privirea,încã îndrãzneatã si sãrutã petalele florii sângerii O sutã de petale cãrnoase,o sutã de suflete pãstrate în rãcoarea noptii placide Si celebreazã privilegiul,Sarpele Faraonului este nebun în asteptarea unui suflet Ridicã-ti privirea trufasã,priveste dansul timpului îmblânzit Îti oferim experienta supremã, Liniste si calm absolut,fãrã zgomote,ploi sau luminã Este marea neagrã a sufletelor izgonite din globul de cristal Tãrâmul unde mintea nu sângereazã Pentru cã amintirile se evaporã precum aburii de pe mormintele goale Cine suntem noi ? Suntem lorzii zborului deasupra Cei încãtusati de sapte ori în sapte stânci Cei care suntem glas,cei care vorbim în ecou Cei care am murit,dar nu suntem morti Cei care nu trãim,dar nu avem moarte Noi suntem mireasma înfricosãtoare din noptile fãrã stele Cei care poartã blestemele în limbi rosii,bifurcate Vino acum,este ritualul tãu,focul arde timpul care ti-a mai rãmas Închide ochii care mai zvâcnesc a viatã si sãrutã sarpele Sãrutã sarpele pe limbã si aruncã-te-n adâncul fiintei tale-dorinta Dacã sarpele va simti teamã nebunã,îti va mânca sufletul Dându-ti eternitatea cea mult râvnitã,dar nu cea speratã Dacã,însã, va simti dorintã purã si oarbã ca noaptea timpului, Atunci noi te vom trezi din vis cu o suflare Dându-ti lucrurile pe care le poti visa,le poti simti,dar nu le poti atinge cu mâna.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate