adesea cred că în iarnă exiști doar pentru mine;
că frigul e de fapt singurul mod de comunicare
și între primăveri, se știe, cuvântul frigului nu minte.

adesea cred tot felul de prostii -
cum că mai pot trăi un secol de tăcere
în care mii de zăpezi să-mi acopere umerii,
că zbor cu aripi de iarnă
și că tu exiști doar pentru zborul meu.

cred - sau cel puțin așa am impresia -
că dacă aș răscoli cerul,te-aș găsi -
un înger cuminte răsfoind Biblia
și că pentru mine [mai] stai acolo.

visez o mulțime de grozăvii;
că ai rătăcit frigul pe buze,
că ești inima aburindă pe geamul de vizavi,
că îmi spui în dialect îngeresc:
"cred că în iarnă exiști doar pentru mine".