Inima aceasta batanda ca stropi de ploaie mica fragila creatura aceasta femeie luati-o de aici sau ne va inneca pe toti in lacrimile ei in oceanul disperarii ei doamne faceti-i inima sa taca ori pianistii o vor auzi si ii vor recrea in mii de exemplare vaietul plin de sange asemenea unui castel ascuns in nisip intepati-i degetele faceti femeia-copil sa taca ori ne va povesti de orasul lunii de durere si nastere iar scriitorii ii vor reda cuvintele serpuitoare in mii de pagini albe faceti-i chipul sa inghete pana cand soarele va rasari incalzindu-i pleoapele inchizandu-ne in noi ca intr-un buncar pana cand intr-o zi ea ne va ridica in palma ei micuta si ne va sufla in cele patru vanturi