în dimineața aceea
buzele tale aveau gust de pelin
cerșeam în mine o clipă
doar o clipă în care să nu mai simt
spațiul dintre răsuflarile noastre
devenind gol grotesc
prin care ne prăbușeam spre un mâine fără noi

am privit înainte
eram eu la fereastră
iar ziua se sfârșea intr-o plutire incandescentă
palmele se lipeau crispate de geam
umbre se zbăteau printre degete

ți-aș fi spus să mai stai
dar noaptea îmi dilatase pupilele
cu tristeți rămase într-un întuneric
atât de adânc din mine crescut

ziua m-a așezat singură la o masă
amintirile se rostogolesc cercuri de fum
fumez și cafeaua e amară ca întotdeauna

spuneai că dacă nu mă omori va fi bine
dar ai făcut-o câte puțin în fiecare zi