agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-22 | | Înscris în bibliotecă de Carmen Sorescu
Până ce omul nu-și distruge "sinele", nu este prieten adevărat lui Dumnezeu
Odată un om a bătut la ușa prietenului său. Prietenul îl întreabă: "Cine ești tu, omule cel drept?" Și el a grăit: "Eu sunt". Acela i-a răspuns: "Intrarea e oprită Nu-i loc pentru ce-i "crud" la masa mea cu-aleasă hrană. Doar focul despărțirii și absența pot să-l gătească Pe cel ce-i crud și să-l izbăvească de fățărnicie! De vreme ce "sinele" te însoțește încă, Trebui' să arzi în flăcări și mai mari." Sărmanul om plecă și timp de-un an a hoinărit, Cu inima arzând de dorul prietenului vechi. Inima lui a ars pân' ce "gătită"-a fost; apoi plecă din nou Și se apropie de casa prietenului său Bătu la ușă cuprins de teamă și de adânc fior, Ca nu cumva să-i scape nesăbuite vorbe. Prietenul strigă: "Cine-i la ușă, dară?", Iar el răspunse: "Tu bați la ușă, Preaiubite!" Prietenul grăi: "De vreme ce sunt eu, poftește-mă să intru, Căci nu există loc pentru doi "eu" în casa-aceasta."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate