Dincolo de poarta albă,
Drum cu cioburi de sidef...
Vin la tine ca o oarbă,
Fără moarte, fără suflet,
Și-mi car trupul ca o sclavă.
Rupe-mi-l în palma-ți crudă,
Și adună-mi-l din plâns!
Coastele ce țin sub ele
Tot ce e mai greu de dus,
Rupe-le! Că prea m-aruncă
Înspre marginea de sus...

Mai rămâi aici o clipă,
Cât să-nvăț să mor și eu...
Din a vieții-ntregi risipă...
Să rămână...Dumnezeu...